Ziua dublorului

Ziua dublorului este ziua când fiecare elev din clasa terminală își răspunde la întrebarea: vreau eu să-mi aleg o profesie legată de educația copiilor sau nu? În dependență de emoțiile trăite în ziua când elevii înlocuiesc profesorii la lecție, se schimbă multe în mintea discipolilor. Cu riscul de a rămâne în urmă cu teme, exerciții, explicații, a devenit o tradiție să li se ofere copiilor oportunitatea să poarte alți papuci, să joace acest rol cu adevărat. La organizarea acestui eveniment se depune un efort în plus, este extenuant, dar feedbackul, de fiecare dată, îi flatează pe profesori.

Spicuirile din lucrările elevilor claselor a IX-a despre această zi sunt dovezi indiscutabile din inima brutăriei care plămădește suflete umane!

Concluziile vă aparțin!

Palanciuc Tatiana: Ziua dublorului a fost foarte interesantă. Mi-a plăcut enorm să fiu pusă în această ipostază. Dar, la un moment dat, a fost complicat, deoarece am fost și director, și profesoară de matematică. Au fost unele probleme în clase, pe care trebuia să le rezolv. Să fiu profesoară a fost destul de complicat, îndeosebi când copiii nu ascultau… Mi-am amintit unele teme vechi și le-am înțeles mai bine. Această zi va fi mereu o amintire frumoasă și, cu siguranță, aș vrea să se mai repete. Sper că această impresie o vor avea și elevii la care am predat!

Iurco Igor: A fost o încercare bună de a ne simți o zi profesori. A fost o zi de neuitat. Am predat matematica. Era interesant să le explic copiilor tema. Au fost și elevi problematici, care în timpul orelor făceau gălăgie și vorbeau. Asta mi-a creat o senzație neplăcută, căci nu-și respectă profesorul. Și acum am să mă străduiesc și mai mult să nu fac gălăgie la lecții. Cu toate acestea, e plăcut să împarți elevilor cunoștințe, să comunici cu ei, să glumești. Aș mai vrea să fie ziua dublorului.

Verebcean Irina: Am înțeles că să fii profesor este foarte greu și este și mai greu când copiii nu ascultă și se ocupă cu alte lucruri. Mie mi-a fost dificil, fiindcă am avut în clasă un copil vorbitor de limba rusă. Am avut norocul că o fetiță, știind rusa, a putut să-i explice sarcinile și eu am ocupat ceilalți elevi. A fost o zi cu emoții diverse.

Burlacu Alina: Mi-a plăcut foarte mult să fiu profesor, deoarece elevii erau ascultători. Dar am avut temerea că copiii nu vor înțelege lucrurile explicate de mine. După reacția lor, am înțeles că totul a fost bine. Cu colegul meu Gabriel, ne-am străduit să fim un exemplu pentru cei mici.

Rubanovici Alina: Am înțeles că e foarte greu să fii profesoară, mai ales de clasele primare, și e foarte neplăcut să vorbești și cineva să nu asculte sau să vorbească în rând cu profesorul. Emoțiile mele erau foarte neobișnuite, mă simțeam chiar ca o profesoară. Este bine să fii profesoară, dar e greu. Mă bucur că copiii m-au ascultat și m-au respectat!

Prutean  Violina: După părerea mea, a fost o zi unică, care ne-a oferit șansa să ne simțim maturi și să avem responsabilități pe bune. Elevii tot s-au simțit altfel nu știu cum, erau în fața lor profesori noi… Am observat copii și mai activi, și mai pasivi, dar am încercat să modelez relații călduroase, cred că aceasta aduce succesul… Mi-a plăcut enorm să trăiesc această zi de care des îmi aduc aminte!

Iurco Valeria: În acea dimineață aveam mari emoții și-mi era frică puțin. Elevii au fost activi, silitori, deschiși, politicoși. Privindu-i, mi-au venit în minte clipele când eram și eu în clasele primare. Când au început a se foi, a râde, a se șușoti, mi-am dat seama că și eu cu colegii deseori facem așa. Cât de greu îi este unui profesor să explice tema în aceste momente! Voi fi și eu de azi încolo mai atentă la lecție și mă voi implica mai mult. În general, pot spune că elevii au fost liniștiți, harnici, am fost încântată să lucrez cu copiii în această zi.

Bobeico Anișoara: Eu credeam că să fii profesor e foarte ușor, dar în ziua dublorului mi-am schimbat părerea. În primul râmd, până te obișnuiești cu elevii, până afli ce știu ei și ce trebuie să cunoască, îți trebuie o groază de timp și multă-multă răbdare… Totuși este greu! Dar m-am simțit emoționată, încrezută, mândră și mai matură!

Popesco Nicoleta: Eu am înțeles că dacă profesorii gândesc ca copiii și se pun în locul lor, atunci o să fie mai multă armonie în clasă, în școală. De exemplu, dacă elevul nu poate să răspundă tare în fața colegilor, profesorul nu trebuie să-l impună, dar e destul să-l cheme la masă și să citească doar el tema din caiet. E foarte complicat să fii profesor, pentru că sunt elevi timizi, retrași sau chiar și prea vorbăreți și învățătorul nu poate să le facă la toți pe plac.

Cernat Dumitru: Opinia mea este că ar trebui să se organizeze mai des astfel de activități, deoarece aflăm cum e să fii în rol de profesor și ne dăm seama cât de obositor este să predai lecția când e gălăgie.

Prisac Mihail: Dacă m-ar întreba cineva dacă aș vrea să devin  profesor, i-aș spune nu. Dar cât sunt în clasa a IX-a, aș mai vrea măcar încă o zi să vin în fața elevilor…

Popesco Anghelina: Pot să spun că mi-a plăcut, dar un pic a fost greu. Copiii de clasa a III-a repede se plictiseau și trebuia să fac ceva jocuri, iar unii din ei nu vroiau să scrie… Dar mi-a plăcut că majoritatea încerca să facă singuri exerciții, nu se temeau să-și spună părerea.

Pruteanu Adrian: Am învățat o lecție prețioasă: trebuie să respectăm orice profesor, ei sunt cei care niciodată nu ne vor răul. Ei doar vor să acumulăm cunoștințe pentru viață! La mulți ani, dragi profesori!!!