Descrierea instituţiei

Instituția Publică Gimnaziul „Alexandru cel Bun”

Denumirea: satul Slobozia

Data și anul atestării: 21 0ctombrie 1770, 1738

Suprafața totală: 3472,1 ha

Localitatea Slobozia sau numită în popor Slobozia Hanesei este situată la sud-estul Moldovei. Prima dată satul este menționat pe o hartă rusă din anul 1738. Altă dată localitatea este pomenită în documentele din timpul războaielor ruso-turce. Astfel într-un raport adresat comandantului Tighina domnului I. A. Koreț din 21 octombrie din 1770 Slobozia este menționată alături de alte localități din ținut. Din acest document aflăm că în satul Slobozia locuiau 15 moldoveni și 2 țigani în vârstă de 15-50 de ani. Mai târziu aflăm că satul era format din 16 familii, două dintre care locuiau în case, iar celelalte în bordeie. După încetarea războiului ruso-turc din anii 1768-1774, localitățile din Bugeac au început să crească, mai ales din contul celora care au venit să valorifice pământurile bogate de aici. În anul 1912 la Slobozia locuiau 40 de familii, cărora le aparțineau 12 plantații de viță de vie și livezi, 2 iazuri bogate în pește. Satul era vestit prin rotarul său care era meșter iscusit în confecționarea roțelor pentru căruțe. Printre primii locuitori era familia Sopotean, care a venit din nordul Moldovei împreună cu familia Vasian. De la nord au mai venit așa familii ca Țurcan, Vartic iar de după Prut Verebcean, Mușat, Prutean din Ucraina Iurco, Babici, Palanciuc. Actualmente în centrul satului funcționează biserica „Sfânta Parascheva„ (1912), care nu a sistat activitatea sa nici pe perioada sovietic, hramul satului se sărbătorește la 27 octombrie, de ziua Sf. Parascheva.

Școala începătoare din satul Slobozia este cunoscută încă înainte de 1918. Primul învățător a fost dascălul bisericii creștin-ortodoxe Sf. Parascheva. Învățătura se făcea în limba rusă. Din 1918 este atestată a doua școală, prima învățătoare fiind numită de Zemstva de la Cetatea Albă Zinaida Drăganciuc. Până la anul 1940, școala era de șapte clase și învățătura se face în limba română, cu grafie latină. Aici și-au făcut studiile mulți tineri din sat ca: domnul Clementi Mușat, d-na Maria Stratulat, d-na   Axenia Mareț, care mai apoi a îmbrățișat profesia de învățător, contribuind astfel la propagarea de carte în satul natal. După război, în 1945, școala era de 7, apoi de 8 clase. Din 1945-1961 funcționează ca școală medie.

Între anii 1961-1964 rămâne de 8 clase, din 1964 activează ca școală medie de 11 clase cu un contingent de 750-770 de elevi, cu 28-30 clase complete, 45 de pedagogi.

Directorii școlii medii au fost: Barbaciov, Șevcenco, Păun, Sidorenco, Maslov, Busuioc, Rotaru. Din anul 2004 școala medie este reorganizată în Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”.  În anul 2009 instituția din nou este reorganizată revenind la statutul de gimnaziu „Alexandru cel Bun”. Cladirea actuală a instituției școlare a fost construită în anul 1973. În anul 2003, la inițiativă directorului școlii medii d-lui Ștefan Rotaru a fost sărbătorită aniversarea 30 de la darea în exploatare a sediului școlii cu contingentul de 550-600 de elevi și cu un colectiv de 50 pedagogi. Din 2005 până în prezent directorul gimnaziul este Berdos Petru.